cositori

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din cositor.

Pronunție

  • AFI: /ko.si.to'ri/


Verb


Conjugarea verbului
cositori
Infinitiv a cositori
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cositoresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cositorească
Participiu cositorit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a acoperi suprafața interioară a unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe