crepuscul
Aspect
Etimologie
Din franceză crépuscule < latină crepusculum.
Pronunție
- AFI: /kreˈpus.kul
Substantiv
Declinarea substantivului crepuscul | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | crepuscul | crepuscule |
Articulat | crepusculul | crepusculele |
Genitiv-Dativ | crepusculului | crepusculelor |
Vocativ | crepusculule | crepusculelor |
- sfârșit de zi; înserare, amurg.
- (fig.) declin, sfârșit.
- perioadă de timp înainte de răsăritul soarelui; auroră.
- lumină slabă, semiîntuneric.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online