crepuscul

română

Etimologie

Din franceză crépuscule < latină crepusculum.

Pronunție

• AFI: /kreˈpus.kul

Substantiv

Declinarea substantivului crepuscul
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	crepuscul	crepuscule
Articulat	crepusculul	crepusculele
Genitiv-Dativ	crepusculului	crepusculelor
Vocativ	crepusculule	crepusculelor

1. sfârșit de zi; înserare, amurg.
2. (fig.) declin, sfârșit.
3. perioadă de timp înainte de răsăritul soarelui; auroră.
4. lumină slabă, semiîntuneric.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online