crestătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a cresta + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /kres.tə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
crestătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ crestătură crestături
Articulat crestătura crestăturile
Genitiv-Dativ crestăturii crestăturilor
Vocativ crestătură crestăturilor
  1. semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură.
  2. (la pl.) procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc.


Traduceri

Referințe