criticism
Etimologie
Din franceză criticisme.
Pronunție
- AFI: /kri.tiˈʧism/
Substantiv
| Declinarea substantivului criticism | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | criticism | invariabil |
| Articulat | criticismul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | criticismului | invariabil |
| Vocativ | criticismule | invariabil |
- denumire dată de Kant și de adepții săi propriei lor doctrine filozofice, care considera că orice filozofie și orice cunoaștere trebuie precedată de o „critică” a capacității de cunoaștere însăși.
- tendință exagerată de a critica.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online