Sari la conținut

critica

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză critiquer.

Pronunție

  • AFI: /kri.tiˈka/


Verb


Conjugarea verbului
critica
Infinitiv a critica
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		critic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să critice
Participiu criticat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare).
  2. (v.tranz.) a aprecia valoare etica, artistică etc. a unei opere.
  3. (v.tranz.) a arăta cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli; a bârfi.


Traduceri

Traduceri

Anagrame

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=critica&oldid=1000566”