crosta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

catalană

(català)

Variante

Etimologie

Din occitană veche (astăzi crosta), < latină crusta („scoarță, coajă”).

Înrudit cu franceză croûte și spaniolă costra.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /ˈkɾɔs.ta/
  • (central, oriental) AFI: /ˈkɾɔs.tə/


Substantiv

crosta f., crostes pl.

  1. crustă, înveliș, coajă (mai ales de pâine)
  2. (geol.) scoarță terestră
  3. (med.) crustă, zgaibă

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

Vezi și

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină crusta („scoarță, coajă”).

Pronunție

  • AFI: /ˈkrɔsta/


Substantiv

crosta f., croste pl.

  1. crustă, înveliș, coajă (mai ales de pâine)
    del pane mi piace più la crosta che la mollica
  2. (med.) crustă, zgaibă
    la ferita ha fatto la crosta, guarirà presto
  3. (geol.) scoarță terestră
    a crosta terrestre è lo strato più esterno del nostro pianeta, situato al di sopra del mantello
  4. (fig.) pictură proastă, mâzgălitură, mâzgăleală
  5. (fig.) aparență, față, fațadă

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din crostare.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru crostare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru crostare.

Referințe





occitană

(occitan)

Etimologie

Din latină crusta („scoarță, coajă”).

Pronunție

  • AFI: /ˈkɾu.sto̞/


Substantiv

crosta f., crostas pl.

  1. crustă, înveliș, coajă (mai ales de pâine)
    La crosta del pan, del formatge.

Cuvinte derivate

Referințe





portugheză

(português)

Etimologie

Din portugheză veche, care provine din latină crusta („scoarță, coajă”).

Pronunție

  • (Portugalia) AFI: /ˈkɾɔ.ʃtɐ/


Substantiv

crosta f., crostas pl.

  1. crustă, înveliș, coajă (mai ales de pâine)
  2. (geol.) scoarță terestră
  3. (med.) crustă, zgaibă

Sinonime

Cuvinte compuse

Referințe