cușetă
română
Etimologie
Din franceză couchette.
Pronunție
- AFI: /ku'ʃe.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cușetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cușetă | cușete |
| Articulat | cușeta | cușetele |
| Genitiv-Dativ | cușetei | cușetelor |
| Vocativ | cușetă | cușetelor |
- pat pentru o persoană amenajat special în cabinele vagoanelor de dormit sau în cabinele de vapor; (p.ext.) cabină în care se află unul sau mai multe paturi.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online