curătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a cura + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /ku.rə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
curătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ curătură curături
Articulat curătura curăturile
Genitiv-Dativ curăturii curăturilor
Vocativ curătură curăturilor
  1. loc într-o pădure curățat de arbori, de mărăcini etc. pentru a putea fi cultivat; runc.
  2. deal sau povârniș acoperit cu vii.


Traduceri

Referințe