cura

Vezi și : cură, curá, curà, curâ, čura

română

Etimologie

Din germană kurieren < latină curare.

Pronunție

• AFI: /ku'ra/

Verb

Conjugarea verbului (se) cura
Infinitiv	a (se) cura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) curez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) cureze
Participiu	curat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (rar) a îngriji, a trata un bolnav sau o boală.
2. (v.refl.) a se supune unui tratament medical, unei cure.

Sinonime

• 1-2: îngriji, trata

Cuvinte derivate

• cură

Traduceri

a trata un bolnav, o boală

bulgară: излекувам (български) (izlekuvam), изцерявам (български) (izčerjavam) chineză: 治療 (中文), 治疗 (中文) (zhìliáo) daneză: kurere (dansk), hele (dansk), behandle (dansk) ebraică: ריפא (עברית) (ripé) engleză: cure (English), treat (English) finlandeză: parantaa (suomi), hoitaa (suomi) franceză: traiter (français) germană: kurieren (Deutsch) greacă: θεραπεύω (Ελληνικά) (therapévo) italiană: curare (italiano)

latină: sanare (Latina) maghiară: gyógyít (magyar) neerlandeză: genezen (Nederlands) poloneză: leczyć (polski) portugheză: curar (português), curar-se (português) rusă: лечить (русский) (lečít'), вылечить (русский) (výlečit') spaniolă: curar (español) suedeză: bota (svenska), behandla (svenska), kurera (svenska) turcă: tedavi etmek (Türkçe), iyileştirmek (Türkçe)

Etimologie

Din latină curāre (Candrea-Dens., 451; Tiktin, Archiv., CXXXIII, 120; Pascu, I, 73; REW 2412; DAR); confer ven. curare („a curăța un pui”), franceză curer, catalană escurar.

Este dublet al lui cura, vb. (a îngriji un bolnav). Este posibil, cum presupune DAR (confer Cortés 127), ca termenul român să fi ajuns să se confunde cu latină colare („a strecura, a curăța un lichid”), al cărui rezultat trebuia să fie identic.

Verb

Conjugarea verbului cura
Infinitiv	a cura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cur
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cure
Participiu	curat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (reg.) a desface frunzele sau boabele de pe știuleții porumbului.

Cuvinte derivate

• curare
• curat
• curătoare
• curătură
• curăța, curăți
• curățare, curățire
• curățat, curățit
• curățenie
• curăție
• curățitor
• curățitoare
• necurățenie
• necurăți
• necurăție
• necurățire
• necurățit

Traduceri

a desface coaja, pielița

Etimologie

Din cură.

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru cură.

Referințe

• DEX online

---

catalană

(català)

Etimologie

Din latină cūra („îngrijire, grijă”).

Pronunție

• (oriental) AFI: /ˈku.ɾə/
• (occidental) AFI: /ˈku.ɾa/

Substantiv

cura f., cures pl.

1. îngrijire, grijă; (p.ext.) atenție, îngrijorare, considerație
2. (med.) cură, tratament (medical)

Cuvinte compuse

• cura d'ànimes

Cuvinte apropiate

• curar

Locuțiuni

• no tenir cura
• tenir cura de

Etimologie

Din curar.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru curar.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru curar.

Referințe

• Wiktionary
• Viccionari

---

franceză

(français)

Etimologie

Din curer.

Pronunție

• AFI: /ky.ʁa/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la trecut simplu pentru curer.

---

galiciană

(galego)

Etimologie

Din curar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru curar.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru curar.

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină cūra („îngrijire, grijă”).

Pronunție

• AFI: /ˈkura/

Substantiv

cura f., cure pl.

1. îngrijire, grijă; (p.ext.) atenție, îngrijorare, considerație
2. (p.ext.; despre copii) atenție, grijă, supraveghere, protecție
3. (spec.) acuratețe, exactitate, precizie
4. (med.) cură
5. (med.) tratament (medical)

Sinonime

• 1: impegno, interessamento, attenzione, riguardo, considerazione, affetto, amore, dedizione, sollecitudine, premura, delicatezza
• 2: protezione, tutela, custodia, sorveglianza
• 3: serietà, precisione, esattezza, accuratezza, diligenza, zelo, solerzia, creanza
• 4-5: terapia, trattamento, rimedio

Antonime

• 1: disimpegno, disinteresse, indifferenza, disattenzione, trascuratezza

Cuvinte derivate

• curetta

Cuvinte apropiate

• curabile
• curante
• curare
• curativo
• curato
• curatore, curatrice

Expresii

• con cura
• prendersi cura

Etimologie

Din curare.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru curare.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru curare.

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Variante

• (înv.) coira, coera

Etimologie

Din proto-indo-europeană *kʷeis- ‎(„a ține cont de, a acorda atenție”).

Pronunție

• AFI: /ˈkuː.ra/

Substantiv

Declinarea substantivului cūra
f.	Singular	Plural
Nominativ	cūra	cūrae
Genitiv	cūrae	cūrārum
Dativ	cūrae	cūrīs
Acuzativ	cūram	cūrās
Ablativ	cūrā	cūrīs
Vocativ	cūra	cūrae

1. îngrijire, grijă; solicitudine, atenție; îngrijorare, frământare
2. atenție, grijă, administrare, supraveghere
3. scriere, lucrare
4. (med.) vindecare
5. (agr.) creștere (a animalelor)
6. (rar) îngrijitor, gardian, păzitor

Antonime

• 1: incūria

Cuvinte derivate

• cūragendārius
• cūriōsus
• cūrius
• cūrō

Etimologie

Din cūrō.

Verb

1. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent activ pentru cūrō.

Referințe

• Wiktionary

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină cūra („îngrijire, grijă”).

Pronunție

• (Portugalia) AFI: /ˈku.ɾɐ/

Substantiv

cura f., curas pl.

1. cură
2. (med.) tratament
3. (p.ext.) îngrijire, grijă
4. (bis.) preot

Sinonime

• 2: (med.) tratamento
• 4: (bis.) sacerdote

Cuvinte apropiate

• curado
• curar
• curato

Etimologie

Din curar.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru curar.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ afirmativ pentru curar.

Etimologie

Din curo.

Adjectiv

1. forma de feminin singular pentru curo.

Referințe

• Dicionário Priberam da Língua Portuguesa
• Wiktionary
• Wikcionário

---

siciliană

(sicilianu)

Etimologie

Din latină cūra („îngrijire, grijă”).

Pronunție

• AFI: /ˈkuɾa/

Substantiv

cura f.

1. îngrijire, grijă
2. fir

Sinonime

• 2: corda

Antonime

• 1: discuitu

Cuvinte derivate

• curina

Referințe

• Wikizziunariu

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină cūra („îngrijire, grijă”).

Pronunție

• AFI: /ˈku.ɾa/

Substantiv

cura f., curas pl.

1. (înv.) grijă, atenție, solicitudine
2. (med.) cură, tratament
3. (bis.) preot

Sinonime

• 1: cuidado, solicitud
• 2: (med.) curación, terapia, tratamiento
• 3: (bis.) párroco, sacerdote

Cuvinte compuse

• cura búlgara
• cura de aguas
• cura de almas
• cura de burro
• cura de reposo
• cura de sueño
• cura de urgencias
• cura ecónomo
• cura negra
• cura propio
• cura párroco
• primera cura

Cuvinte apropiate

• curar

Locuțiuni

• alargar la cura
• antes de que se santigüe un cura loco
• encarecer la cura
• entrar en cura
• este cura
• no tener cura
• ponerse en cura
• tener cura
• vivir como un cura

Expresii

• nunca digas de esta agua no beberé, ni este cura no es mi padre

Referințe

• Real Academia Española
• Wiktionary
• Wikcionario

---

turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din turcă veche.

Pronunție

• AFI: /dʒu.ɾɑ/

Substantiv

cura, pl. curalar

1. (muz.) instrument muzical cu coarde

Referințe

• Wiktionary
• VikiSözlük