cura

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : cură, curá, curà, curâ, čura

română

Etimologie

Din germană kurieren < latină curare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) cura
Infinitiv a (se) cura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) curez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) cureze
Participiu curat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a îngriji, a trata un bolnav sau o boală.
  2. (v.refl.) a se supune unui tratament medical, unei cure.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din latină curāre (Candrea-Dens., 451; Tiktin, Archiv., CXXXIII, 120; Pascu, I, 73; REW 2412; DAR); confer ven. curare („a curăța un pui”), franceză curer, catalană escurar.

Este dublet al lui cura, vb. (a îngriji un bolnav). Este posibil, cum presupune DAR (confer Cortés 127), ca termenul românfi ajuns să se confunde cu latină colare („a strecura, a curăța un lichid”), al cărui rezultat trebuiafie identic.

Verb


Conjugarea verbului
cura
Infinitiv a cura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cur
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cure
Participiu curat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (reg.) a desface frunzele sau boabele de pe știuleții porumbului.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din cură.

Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru cură.

Referințe





catalană

(català)

Etimologie

Din latină cūra („îngrijire, grijă”).

Pronunție

  • (oriental) AFI: /ˈku.ɾə/
  • (occidental) AFI: /ˈku.ɾa/


Substantiv

cura f., cures pl.

  1. îngrijire, grijă; (p.ext.) atenție, îngrijorare, considerație
  2. (med.) cură, tratament (medical)

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Etimologie

Din curar.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru curar.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru curar.

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din curer.

Pronunție


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la trecut simplu pentru curer.





galiciană

(galego)

Etimologie

Din curar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru curar.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru curar.





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină cūra („îngrijire, grijă”).

Pronunție


Substantiv

cura f., cure pl.

  1. îngrijire, grijă; (p.ext.) atenție, îngrijorare, considerație
  2. (p.ext.; despre copii) atenție, grijă, supraveghere, protecție
  3. (spec.) acuratețe, exactitate, precizie
  4. (med.) cură
  5. (med.) tratament (medical)

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

Etimologie

Din curare.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru curare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru curare.

Referințe





latină

(Latina)

Variante

Etimologie

Din proto-indo-europeană *kʷeis- ‎(„a ține cont de, a acorda atenție”).

Pronunție

  • AFI: /ˈkuː.ra/


Substantiv


Declinarea substantivului
cūra
f. Singular Plural
Nominativ cūra cūrae
Genitiv cūrae cūrārum
Dativ cūrae cūrīs
Acuzativ cūram cūrās
Ablativ cūrā cūrīs
Vocativ cūra cūrae
  1. îngrijire, grijă; solicitudine, atenție; îngrijorare, frământare
  2. atenție, grijă, administrare, supraveghere
  3. scriere, lucrare
  4. (med.) vindecare
  5. (agr.) creștere (a animalelor)
  6. (rar) îngrijitor, gardian, păzitor

Antonime

Cuvinte derivate

Etimologie

Din cūrō.

Verb

  1. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent activ pentru cūrō.

Referințe





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină cūra („îngrijire, grijă”).

Pronunție

  • (Portugalia) AFI: /ˈku.ɾɐ/


Substantiv

cura f., curas pl.

  1. cură
  2. (med.) tratament
  3. (p.ext.) îngrijire, grijă
  4. (bis.) preot

Sinonime

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din curar.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru curar.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ afirmativ pentru curar.

Etimologie

Din curo.

Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru curo.

Referințe





siciliană

(sicilianu)

Etimologie

Din latină cūra („îngrijire, grijă”).

Pronunție


Substantiv

cura f.

  1. îngrijire, grijă
  2. fir

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină cūra („îngrijire, grijă”).

Pronunție

  • AFI: /ˈku.ɾa/


Substantiv

cura f., curas pl.

  1. (înv.) grijă, atenție, solicitudine
  2. (med.) cură, tratament
  3. (bis.) preot

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

Referințe





turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din turcă veche.

Pronunție

  • AFI: /dʒu.ɾɑ/


Substantiv

cura, pl. curalar

  1. (muz.) instrument muzical cu coarde

Referințe