curenta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din curent.

Pronunție

  • AFI: /ku.ren'ta/


Verb


Conjugarea verbului
curenta
Infinitiv a curenta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să curenteze
Participiu curentat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (despre un conductor de electricitate) a provoca cuiva un șoc (mai ușor) prin atingere.
  2. (v.refl.) (despre ființe) a atinge un conductor electric suportând un șoc (mai ușor).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe