cutreiera

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Variante

Etimologie

Din latină contrĭbŭlāre („a bate grânele cu picioarele”).

Pronunție

  • AFI: /ku.tre.je'ra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) cutreiera
Infinitiv a (se) cutreiera
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) cutreier
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) cutreiere
Participiu cutreierat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a străbate, a colinda (în lung și în lat), a umbla (din loc în loc); p. ext. a hoinări, a vagabonda.
    Cutreieră drumurile, satele.
  2. a umbla adesea prin...; a frecventa.
    Cutreiera parcurile.
    Cutreier prin muzee.
  3. (v.refl.) (neobișnuit) a se perinda.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe