cutreiera
Aspect
Variante
- (reg.) cutriera
Etimologie
Din latină contrĭbŭlāre („a bate grânele cu picioarele”).
Pronunție
- AFI: /ku.tre.je'ra/
Verb
Conjugarea verbului (se) cutreiera | |
Infinitiv | a (se) cutreiera |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) cutreier |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) cutreiere |
Participiu | cutreierat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a străbate, a colinda (în lung și în lat), a umbla (din loc în loc); p. ext. a hoinări, a vagabonda.
- Cutreieră drumurile, satele.
- a umbla adesea prin...; a frecventa.
- Cutreiera parcurile.
- Cutreier prin muzee.
- (v.refl.) (neobișnuit) a se perinda.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a străbate în lung și în lat