răzbate

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din răz- + a bate.

Pronunție

  • AFI: /rəz'ba.te/


Verb


Conjugarea verbului
răzbate
Infinitiv a răzbate
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
răzbat
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să răzbată
Participiu răzbătut
Conjugare III
  1. (v.intranz.) a-și face, a-și croi drum prin..., a înainta cu greu, înlăturând obstacolele; a străbate, a pătrunde.
  2. (v.intranz.) a răzbi, a izbuti.
  3. (v.intranz.) a umbla în lung și în larg; a cutreiera, a colinda.
  4. (v.tranz.) (despre stări, sentimente) a pune stăpânire cu putere pe cineva; a birui, a învinge, a copleși, a răzbi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe