străbate

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din stră- + a bate.

Pronunție

  • AFI: /strəˈba.te/


Verb


Conjugarea verbului
străbate
Infinitiv a străbate
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
străbat
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să străbată
Participiu străbătut
Conjugare III
  1. (v.tranz. și intranz.) a trece printr-un corp, a pătrunde prin..., a traversa, a răzbi.
  2. (v.tranz.) a trece pe o suprafață în diferite sensuri, pe toată întinderea ei, de la un capăt la altul; a parcurge, a cutreiera, a traversa.
  3. (v.intranz.) a trece pe undeva cu greu, învingând obstacole; a răzbate.
  4. (v.intranz.) a ajunge la...
  5. (v.intranz.) (fig.) a izbuti, a reuși.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din străbate.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru străbate.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru străbate.

Referințe