cuțitar

română

Etimologie

Din cuțit + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /ku.ʦi'tar/

Substantiv

Declinarea substantivului cuțitar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cuțitar	cuțitari
Articulat	cuțitarul	cuțitarii
Genitiv-Dativ	cuțitarului	cuțitarilor
Vocativ	cuțitarule	cuțitarilor

1. persoană care face sau vinde cuțite sau alte instrumente de tăiat.
2. (fam.) scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul unei certe sau al unei încăierări; bătăuș.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cuarțit
• cruțați
• curățit
• curtați

Referințe

• DEX '98 via DEX online