deșela

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din des- + șale.

Pronunție

  • AFI: /de.ʃe'la/


Verb


Conjugarea verbului
deșela
Infinitiv a deșela
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
deșel
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să deșale
Participiu deșelat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a îndoi, a vătăma, a frânge spinarea unui animal sau, (p.ext.), a unui om cu poveri ori cu eforturi prea mari sau cu lovituri puternice; a speti.
    S-a deșelat de atâta cărătură.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Confer deșeua.

Verb

  1. formă alternativă pentru deșeua.

Anagrame

Referințe