Sari la conținut

deșela

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din des- + șale.

Pronunție

  • AFI: /de.ʃe'la/


Verb


Conjugarea verbului
deșela
Infinitiv a deșela
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		deșel
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să deșale
Participiu deșelat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a îndoi, a vătăma, a frânge spinarea unui animal sau, (p.ext.), a unui om cu poveri ori cu eforturi prea mari sau cu lovituri puternice; a speti.
    S-a deșelat de atâta cărătură.

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Etimologie

Confer deșeua.

Verb

  1. formă alternativă pentru deșeua.

Anagrame

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=deșela&oldid=871166”