deținător

română

Etimologie

Din a deține + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /de.ʦi.nə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului deținător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deținător	deținători
Articulat	deținătorul	deținătorii
Genitiv-Dativ	deținătorului	deținătorilor
Vocativ	deținătorule	deținătorilor

1. persoană care are în păstrare bunuri materiale; persoană care posedă un lucru, un titlu, un premiu, o recompensă etc.

Cuvinte derivate

• deținătoare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• datorințe
• detronați

Referințe

• DEX '98 via DEX online