defila

română

Etimologie

Din franceză défiler.

Pronunție

• AFI: /de.fi'la/

Verb

Conjugarea verbului defila
Infinitiv	a defila
Indicativ prezent pers. 1 sg.	defilez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să defileze
Participiu	defilat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre trupe sau despre o mulțime) a trece în pas cadențat în coloană (de marș) prin față comandanților sau reprezentanților autorităților, pentru a da onorul, cu ocazia unei parade, a unei serbări sau a unei inspecții; (despre persoane, cortegii) a trece în șir (prin față cuiva).
2. (v.intranz.) (fig.) a se succeda.

Cuvinte derivate

• defilare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fidela

Referințe

• DEX '98 via DEX online