escamota

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din franceză escamoter.

Pronunție

  • AFI: /es.ka.mo'ta/


Verb


Conjugarea verbului
escamota
Infinitiv a escamota
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
escamotez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să escamoteze
Participiu escamotat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a facedispară ceva fără să se bage de seamă, a ascunde ceva cu iscusință.
  2. (v.tranz.) (fig.) a denatura, a falsifica.
  3. (v.tranz.) a introduce trenul de aterizare al unei aeronave în locurile anume construite în corpul ei, pentru a micșora rezistența la înaintare a avionului în timpul zborului.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe