dendrită

română

Etimologie

Din franceză dendrite.

Pronunție

• AFI: /den'dri.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului dendrită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dendrită	dendrite
Articulat	dendrita	dendritele
Genitiv-Dativ	dendritei	dendritelor
Vocativ	dendrită	dendritelor

1. prelungire ramificată a protoplasmei celulei nervoase, prin care influxul nervos se propagă în regiunea opusă cilindrului ax.
2. (la pl.) pojghiță arborescentă, de substanță minerală, pe fisurile și planurile de stratificare ale rocilor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online