dendrită
română
Etimologie
Din franceză dendrite.
Pronunție
- AFI: /den'dri.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului dendrită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dendrită | dendrite |
| Articulat | dendrita | dendritele |
| Genitiv-Dativ | dendritei | dendritelor |
| Vocativ | dendrită | dendritelor |
- prelungire ramificată a protoplasmei celulei nervoase, prin care influxul nervos se propagă în regiunea opusă cilindrului ax.
- (la pl.) pojghiță arborescentă, de substanță minerală, pe fisurile și planurile de stratificare ale rocilor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online