desțeleni

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din des- + a (în)țeleni.

Pronunție

  • AFI: /des.ʦe.le'ni/


Verb


Conjugarea verbului
desțeleni
Infinitiv a desțeleni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
desțelenesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să desțelenească
Participiu desțelenit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a ara adânc un teren (multă vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l însămânța.
  2. (v.refl.) (rar, despre copaci) a ieși din rădăcini (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe