descinge

română

Etimologie

Din latină discingere.

Pronunție

• AFI: /des'ʧin.ʤe/

Verb

Conjugarea verbului (se) descinge
Infinitiv	a (se) descinge
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) descing
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) descingă
Participiu	descins
Conjugare	III

1. (v.tranz. și refl.) a(-și) dezlega, a(-și) desface, a(-și) scoate cureaua, brâul, cingătoarea.

   I s-a descins centura.

Sinonime

• (-și) desface, (-și) dezlega

Antonime

• (se) încinge

Cuvinte derivate

• descingere
• descins

Cuvinte apropiate

• cinge

Traduceri

a desface, eliberând mijlocul

engleză: unbuckle (English), unbelt (English), ungird (English) estoniană: pannalt lahti tegema (eesti) finlandeză: avata (suomi), irrottaa (suomi) franceză: déboucler (français) germană: lösen (Deutsch) greacă: λύνω (Ελληνικά) (lýno)

italiană: slacciare (italiano) poloneză: rozpinać klamrę (polski) portugheză: desabotoar (português) spaniolă: desabrochar (español) suedeză: knäppa upp (svenska), spänna upp (svenska) turcă: tokasını çözmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online