descântec
Aspect
Etimologie
Pronunție
- AFI: /des'kɨn.tek/
Substantiv
Declinarea substantivului descântec | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | descântec | descântece |
Articulat | descântecul | descântecele |
Genitiv-Dativ | descântecului | descântecelor |
Vocativ | descântecule | descântecelor |
- faptul de a descânta.
- formulă magică (în versuri) însoțită de gesturi, cu care se descântă; vrajă, descântătură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online