diac
Etimologie
Din neogreacă διάκος (diákos) (Murnu 17), în principal prin intermediul slavă (veche) dijakŭ (Miklosich, Lexicon, 162; Miklosich, Slaw. Elem., 21; confer Vasmer Gr., 52); confer diacon.
Pronunție
- AFI: /diˈak/
Substantiv
| Declinarea substantivului diac | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | diac | dieci |
| Articulat | diacul | diecii |
| Genitiv-Dativ | diacului | diecilor |
| Vocativ | diacule | diecilor |
- scriitor de cancelarie și slujbaș al vistieriei din țările române; grămătic, uricar; (p.ext.) copist.
- cărturar, învățat.
- (reg.) cântăreț bisericesc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză diac.
Pronunție
- AFI: /diˈak/
Substantiv
| Declinarea substantivului diac | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | diac | diace |
| Articulat | diacul | diacele |
| Genitiv-Dativ | diacului | diacelor |
| Vocativ | diacule | diacelor |
- diodă semiconductoare care permite trecerea curentului electric în ambele sensuri de conducție, sub acțiunea unei tensiuni de comandă aplicate la bornele ei.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online