dihor
Sari la navigare
Sari la căutare
română
Etimologie
Origine incertă. Probabil din slavă (veche) *dyhorŭ („miros urât”), deoarece animalul se apără răspândind un miros urât. Confer franceză putois, italiană puzzola și latină putorius („sconcs”), din putor („putoare”).
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului dihor | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | dihor | dihori |
Articulat | dihorul | dihorii |
Genitiv-Dativ | dihorului | dihorilor |
Vocativ | dihorule | dihorilor |
- (zool.) (Mustela putorius) mamifer carnivor de mărimea unei pisici, cu corpul lung, cu picioarele scurte și cu blană cafenie, care se apără de dușmani răspândind un miros urât.
Cuvinte compuse
Vezi și
Traduceri
mamifer
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online