diseminare
Aspect
Etimologie
După franceză dissémination.
Pronunție
- AFI: /di.se.mi'na.re/
Substantiv
Declinarea substantivului diseminare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | diseminare | diseminări |
Articulat | diseminarea | diseminările |
Genitiv-Dativ | diseminării | diseminărilor |
Vocativ | diseminare | diseminărilor |
- împrăștiere, răspândire (în toate părțile).
- (spec.) răspândire pe cale naturală a semințelor, fructelor, polenului etc. în momentul maturizării lor.
- răspândire în organismul unei ființe a agenților unei boli.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online