dobitocie

română

Etimologie

Din dobitoc + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /do.bi.to'ʧi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului dobitocie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dobitocie	dobitocii
Articulat	dobitocia	dobitociile
Genitiv-Dativ	dobitociei	dobitociilor
Vocativ	dobitocie	dobitociilor

1. atitudine, comportare, faptă, vorbă de om prost sau lipsit de bun-simț.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online