dublaj

română

Etimologie

Din franceză doublage.

Pronunție

• AFI: /du'blaʒ/

Substantiv

Declinarea substantivului dublaj
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dublaj	dublaje
Articulat	dublajul	dublajele
Genitiv-Dativ	dublajului	dublajelor
Vocativ	dublajule	dublajelor

1. faptul de a dubla; (în special) înregistrare a dialogului sau a cântecului vocal dintr-un film de către o altă persoană decât titularul rolului respectiv și cu maximum de sincronizare; înlocuire a dialogului din coloana sonoră originală a unui film cu o versiune tradusă oral.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online