dubla

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză doubler.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
dubla
Infinitiv a dubla
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dublez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dubleze
Participiu dublat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a facedevină sau a deveni de două ori mai mare; a (se) îndoi.
  2. (v.tranz.) a reuni două materiale, punându-le unul peste altul.
  3. (v.tranz.) a căptuși, a acoperi cu un alt material.
  4. (v.tranz.) a face o lucrare similară cu alta existentă sau care servește aceluiași scop ca și prima.
  5. (v.tranz.) (în teatru, la operă etc.) a înlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui.
  6. (v.tranz.) (în film) a înlocui pe titularul rolului în scenele primejdioase, care cer calități fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor.
  7. (v.tranz.) (sport) a se plasa înapoia coechipierilor din apărare, pentru a putea preveni contraatacurile jucătorilor din echipa adversă.
  8. (v.tranz.) (despre nave) a înconjura, a ocoli un cap.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe