Sari la conținut

maximum

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină maximum, franceză maximum.

Pronunție

  • AFI: /ˈmak.si.mum/


Substantiv


Declinarea substantivului
maximum
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ maximum maximumuri
Articulat maximumul maximumurile
Genitiv-Dativ maximumului maximumurilor
Vocativ maximumule maximumurilor
  1. limita superioară peste care nu se poate trece; maxim.
  2. cea mai mare cantitate, valoare, intensitate; maxim.
  3. (adverbial) în cantitatea, timpul, spațiul maxim posibil.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe