edict

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din latină edictum, germană Edikt.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
edict
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ edict edicte
Articulat edictul edictele
Genitiv-Dativ edictului edictelor
Vocativ edictule edictelor
  1. (în roma antică) act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și formele juridice aplicate în timpul magistraturii lui.
  2. (în antichitate și în evul mediu) decret important cu caracter normativ dat de un monarh sau de o autoritate bisericească superioară cu privire la o anumită problemă.


Traduceri

Referințe