electoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din elector.

Pronunție

  • AFI: /e.lek'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
electoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ electoare electoare
Articulat electoarea electoarele
Genitiv-Dativ electoarei electoarelor
Vocativ electoareo electoarelor
  1. persoană care are mandat din partea unui grup de oamenialeagă prin vot pe cineva.
  2. (înv.) persoană care reușeaobțină un mare număr de voturi pentru partidul său.


Traduceri

Referințe