elector

română

Din franceză électeur < latină elector.

Declinarea substantivului elector
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	elector	electori
Articulat	electorul	electorii
Genitiv-Dativ	electorului	electorilor
Vocativ	electorule	electorilor

persoană care are mandat din partea unui grup de oameni să aleagă prin vot pe cineva.
(înv.) persoană care reușea să obțină un mare număr de voturi pentru partidul său.
(în imperiul romano-german) principe sau arhiepiscop făcând parte din colegiul care îl alegea pe împărat.