elector

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză électeur < latină elector.

Pronunție

  • AFI: /e.lek'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
elector
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ elector electori
Articulat electorul electorii
Dativ-Genitiv electorului electorilor
Vocativ electorule electorilor
  1. persoană care are mandat din partea unui grup de oamenialeagă prin vot pe cineva.
  2. (înv.) persoană care reușeaobțină un mare număr de voturi pentru partidul său.
  3. (în imperiul romano-german) principe sau arhiepiscop făcând parte din colegiul care îl alegea pe împărat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe