emancipa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză émanciper < latină emancipare.

Pronunție

  • AFI: /e.man.ʧi'pa/


Verb


Conjugarea verbului
emancipa
Infinitiv a emancipa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
emancipez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să emancipeze
Participiu emancipat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) a (-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera.
  2. (v.refl.) (despre copii și adolescenți) a-și lua unele libertăți nepotrivite cu vârsta lui, a avea purtări libertine.
  3. (v.tranz.) (în trecut) a scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe