epiglotă
română
Etimologie
Din franceză épiglotte.
Pronunție
- AFI: /e.pi'glo.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului epiglotă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | epiglotă | epiglote |
| Articulat | epiglota | epiglotele |
| Genitiv-Dativ | epiglotei | epiglotelor |
| Vocativ | epiglotă | epiglotelor |
- membrană fibrocartilaginoasă așezată în partea superioară a laringelui, care astupă glota în momentul înghițirii, pentru a împiedica pătrunderea alimentelor pe căile respiratorii.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online