epiglotă

română

Etimologie

Din franceză épiglotte.

Pronunție

• AFI: /e.pi'glo.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului epiglotă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	epiglotă	epiglote
Articulat	epiglota	epiglotele
Genitiv-Dativ	epiglotei	epiglotelor
Vocativ	epiglotă	epiglotelor

1. membrană fibrocartilaginoasă așezată în partea superioară a laringelui, care astupă glota în momentul înghițirii, pentru a împiedica pătrunderea alimentelor pe căile respiratorii.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• epilogat

Referințe

• DEX '98 via DEX online