epigraf

română

Etimologie

Din franceză épigraphe.

Pronunție

• AFI: /e.pi'graf/

Substantiv

Declinarea substantivului epigraf
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	epigraf	epigrafe
Articulat	epigraful	epigrafele
Genitiv-Dativ	epigrafului	epigrafelor
Vocativ	epigrafule	epigrafelor

1. scurt fragment, de obicei dintr-o operă celebră, în versuri sau în proză, pus la începutul unei cărți sau al unui capitol pentru a indica în mod concis ideea artistică a lucrării sau a capitolului respectiv; moto.
2. scurtă inscripție pe fațada unei construcții, a unui monument, a unui edificiu antic etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online