esplanadă
Etimologie
Din franceză esplanade < italiană spianata. Provine din latină planus.
Pronunție
- AFI: /es.pla'na.də/
Substantiv
| Declinarea substantivului esplanadă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | esplanadă | esplanade |
| Articulat | esplanada | esplanadele |
| Genitiv-Dativ | esplanadei | esplanadelor |
| Vocativ | ' | ' |
- suprafață (plantată cu arbori, iarbă și flori) aflată, de obicei, în fața unei clădiri importante sau a unui ansamblu arhitectural.
- stradă largă având în mijlocul ei alei bogat plantate cu arbori, iarbă și flori.
Cuvinte apropiate
Traduceri
loc deschis, de dimensiuni mari, în fața unui edificiu important