plai

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului plai
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plai	plaiuri
Articulat	plaiul	plaiurile
Genitiv-Dativ	plaiului	plaiurilor
Vocativ	plaiule	plaiurilor

1. versant al unui munte sau al unui deal; creastă, culme, vârf al unui munte sau al unui deal; (p.gener.) munte, deal mare.
2. regiune de munte sau de deal aproape plană, acoperită în general cu pășuni.
3. drum (sau cărare) care face legătura între poala și creasta unui munte; potecă.
4. regiune, ținut; (la pl.) meleaguri.
5. subîmpărțire administrativă a județelor și a ținuturilor (mai ales a celor de munte) în evul mediu, în Țara Românească; plasă.

Cuvinte derivate

• plăieș
• plăișor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• păli
• plia

Referințe

• DEX '98 via DEX online