alee

De la Wikționar, dicționarul liber
O alee (1)

română

Etimologie

Din franceză allée < din verbul aller.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
alee
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ alee alei
Articulat aleea aleile
Genitiv-Dativ aleii aleilor
Vocativ ' '
O alee (2.)
  1. drum într-un parc, într-o grădină etc. așternut cu nisip sau cu prundiș și mărginit de arbori sau de flori.
  2. stradă plantată cu arbori; stradă îngustă și scurtă.
  3. spațiu de circulație, mărginit pe ambele părți de elemente arhitecturale.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Note

  1. Flora Șuteu, Elisabeta Șoșa, Ortografia limbii române, Editura Floarea Darurilor, București, 1995, p. 27.
  2. Ana Tătaru, Dicționar de pronunțare a limbii române, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1999, p. 68.

Referințe