exclama

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză exclamer < latină exclamare.

Pronunție

  • AFI: /eks.kla'ma/


Verb


Conjugarea verbului
exclama
Infinitiv a exclama
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
exclam
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să exclame
Participiu exclamat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe