exclama
Aspect
Etimologie
Din franceză exclamer < latină exclamare.
Pronunție
- AFI: /eks.kla'ma/
Verb
Conjugarea verbului exclama | |
Infinitiv | a exclama |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
exclam |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să exclame |
Participiu | exclamat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online