fățuială

română

Etimologie

Din a fățui + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /fə.ʦuˈja.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului fățuială
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fățuială	fățuieli
Articulat	fățuiala	fățuielile
Genitiv-Dativ	fățuielii	fățuielilor
Vocativ	fățuială	fățuielilor

1. fățuire.
2. (fig.) (pop.) pălmuire; bătaie dată cuiva (peste față).
3. (concr.) strat subțire de mortar, bine netezit, care formează fața unei tencuieli.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online