firicică

O ilustrație a firicelei

română

Etimologie

Din fir + sufixul -icică.

Pronunție

• AFI: /fi.ri'ʧi.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului firicică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	firicică	firicele
Articulat	firicica	firicelele
Genitiv-Dativ	firicelei	firicelelor
Vocativ	firicică	firicelelor

1. (bot.) (Filago germanica sau Filago vulgaris) plantă erbacee cu peri lânoși, frunze lanceolate și flori strânse mănunchi la vârful tulpinii.

Sinonime

• (bot.) (reg.) cenușie, lânăriță, mucedător, mucezea, mucezeală, mucezică

Cuvinte apropiate

• fir
• firet
• firicel
• firimitură
• firișor
• firos
• firui
• firuire
• firuit
• firușcă
• firușor
• firuț
• firuță

Traduceri

plantă; floare

daneză: kugle-museurt (dansk) c. engleză: cudweed (English), cottonrose (English) franceză: cotonnière (français) f., cotonnière d'Allemagne (français) f.

norvegiană: kuleullurt (norsk) m. suedeză: klotullört (svenska) c.

Referințe

• DEX '98 via DEX online