flamin

română

Etimologie

Din franceză flamine < latină flamen, flaminis.

Pronunție

• AFI: /fla'min/

Substantiv

Declinarea substantivului flamin
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	flamin	flamini
Articulat	flaminul	flaminii
Genitiv-Dativ	flaminului	flaminilor
Vocativ	flaminule	flaminilor

1. preot cu atribuții speciale în vechea Romă, care slujea fie 3 zeități principale, fie alte 12 divinități mai mici.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online