flamin
română
Etimologie
Din franceză flamine < latină flamen, flaminis.
Pronunție
- AFI: /fla'min/
Substantiv
| Declinarea substantivului flamin | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | flamin | flamini |
| Articulat | flaminul | flaminii |
| Genitiv-Dativ | flaminului | flaminilor |
| Vocativ | flaminule | flaminilor |
- preot cu atribuții speciale în vechea Romă, care slujea fie 3 zeități principale, fie alte 12 divinități mai mici.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online