fofila

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză faufiler.

Pronunție

  • AFI: /fo.fi'la/


Verb


Conjugarea verbului
(se) fofila
Infinitiv a (se) fofila
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) fofilez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) fofileze
Participiu fofilat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a se strecura neobservat, cu dibăcie; a pătrunde, a se introduce undeva pe furiș; (fig.) a obține o situație mai bună prin înșelătorie.
  2. (v.refl.) (fig.) a se sustrage de la o îndatorire; a se eschiva.


Traduceri

Anagrame

Referințe