găselniță

română

Etimologie

Din bulgară гъсeниц (găsenica) „omidă” (după derivatele în -eлницъ (-elniță)).

Pronunție

• AFI: /gə'sel.ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului găselniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	găselniță	găselnițe
Articulat	găselnița	găselnițele
Genitiv-Dativ	găselniței	găselnițelor
Vocativ	găselniță	găselnițelor

1. fluture mic, de culoare roșie-cenușie cu cercuri albe, ale cărui larve rod fagurii de miere; molia-stupilor (Galleria melonella).

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din a găsi + sufixul -elniță.

Pronunție

• AFI: /gə'sel.ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului găselniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	găselniță	găselnițe
Articulat	găselnița	găselnițele
Genitiv-Dativ	găselniței	găselnițelor
Vocativ	găselniță	găselnițelor

1. (fam.) situație de efect găsită și exploatată de cineva (într-o operă literară, de critică etc.).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online