buluc

română

Din turcă bölük.

Declinarea substantivului buluc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	buluc	bulucuri
Articulat	bulucul	bulucurile
Genitiv-Dativ	bulucului	bulucurilor
Vocativ	bulucule	bulucurilor

număr mare de oameni strânși la un loc; droaie, gloată.
(adverbial) în masă, în rânduri strânse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu-se; repede, iute.
(în vechea organizare a armatei din țările românești) unitate militară tactică formată din mercenari, care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbășie; (p.ext.) ceată de oameni înarmați.