gondolă
Etimologie
Din italiană gondola, franceză gondole.
Pronunție
- AFI: /gon'do.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului gondolă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gondolă | gondole |
| Articulat | gondola | gondolele |
| Genitiv-Dativ | gondolei | gondolelor |
| Vocativ | gondolă | gondolelor |
- barcă lungă, puțin adâncă, cu fundul plat, cu prora (și pupa) ridicată și încovoiată, manevrată cu o singură vâslă, folosită la Veneția.
- raft, suport în formă de gondolă pe care este așezată marfa într-un magazin cu autoservire.
- nacelă în care se află motorul unui dirijabil.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online