gong

română

Etimologie

Din franceză, engleză gong.

Pronunție

• AFI: /gong/

Substantiv

Declinarea substantivului gong
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gong	gonguri
Articulat	gongul	gongurile
Genitiv-Dativ	gongului	gongurilor
Vocativ	gongule	gongurilor

1. disc de metal care, lovit cu un ciocănel special, produce un sunet caracteristic, fiind întrebuințat ca instrument muzical sau de chemare, de semnalizare.
2. sunet emis (ca semnal) de acest disc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online