gromovnic

română

Etimologie

Din slavă (veche) gromovĩnŭ.

Pronunție

• AFI: /gro'mov.nik/

Substantiv

Declinarea substantivului gromovnic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gromovnic	gromovnice
Articulat	gromovnicul	gromovnicele
Genitiv-Dativ	gromovnicului	gromovnicelor
Vocativ	gromovnicule	gromovnicelor

1. carte populară cu caracter astrologic, care cuprinde preziceri asupra sorții omului și asupra stării timpului pe baza interpretării tunetelor și fulgerelor în raport cu zodia în care ele se produc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online