gromovnic
română
Etimologie
Din slavă (veche) gromovĩnŭ.
Pronunție
- AFI: /gro'mov.nik/
Substantiv
| Declinarea substantivului gromovnic | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gromovnic | gromovnice |
| Articulat | gromovnicul | gromovnicele |
| Genitiv-Dativ | gromovnicului | gromovnicelor |
| Vocativ | gromovnicule | gromovnicelor |
- carte populară cu caracter astrologic, care cuprinde preziceri asupra sorții omului și asupra stării timpului pe baza interpretării tunetelor și fulgerelor în raport cu zodia în care ele se produc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online