habitudine

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină habitudo, -inis. Confer franceză habitude.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
habitudine
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ habitudine habitudini
Articulat habitudinea habitudinile
Dativ-Genitiv habitudinii habitudinilor
Vocativ ' '
  1. însușire dobândită cu timpul prin practică și devenită trăsătură caracteristică.
  2. mod de comportament, istoricește constituit, al indivizilor aparținând aceluiași grup.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe