hare

Vezi și : haré

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie hare, care provine din engleza veche hara < proto-germanică *hasô, din *haswaz („gri, cenușiu”).

Înrudit cu friziană (de vest) hazze, neerlandeză haas, germană Hase, suedeză hare și islandeză heri.

Pronunție

• AFI: /hɛər/
• AFI: /hɛɚ/
• AFI: /her/
• AFI: /heə/

Substantiv

hare, pl. hares

1. (zool.) iepure-de-câmp

Cuvinte derivate

• harebell
• harebrained
• harelike
• springhare

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

arctic hare Belgian hare brown hare European hare hare lip

March hare mountain hare Patagonian hare sea hare snowshoe hare

Expresii

• hare and hounds
• hold with the hare and run with the hounds

Verb

Conjugarea verbului to hare
Infinitiv	to hare
Prezent simplu pers. 3 sg.	hares
Trecut simplu	hared
Participiu trecut	hared
Participiu prezent	haring

1. a alerga ca un iepure

Sinonime

• race, speed, tear

Vezi și

• form
• leveret

Variante

• harr

Etimologie

Din engleza medie harren, harien („a trage cu forță, a maltrata”), de origine incertă. Confer harry, harass.

Verb

Conjugarea verbului to hare
Infinitiv	to hare
Prezent simplu pers. 3 sg.	hares
Trecut simplu	hared
Participiu trecut	hared
Participiu prezent	haring

1. (ieșit din uz) a supăra; a hărțui

Sinonime

• excite; worry

Anagrame

• hear
• Hera
• RHAe
• rhea, Rhea

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din suedeza veche hari, hæri. Origine germanică.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului hare
u.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	hare	haren	harar	hararna
Genitiv	hares	harens	harars	hararnas

1. iepure de câmp

Cuvinte derivate

• harig

Cuvinte compuse

• harhjärtad
• harvärja

Cuvinte apropiate

• kanin